22-23 decembrie 2014 - GERMANIA - NURNBERG - cel mai popular târg de Crăciun din Europa

Me and You. Just us Two.

Gata cu școala! Gata cu orele lungi la serviciu! Gata cu rutina și cu treburile multe de făcut! A venit timpul pentru intrarea în atmosfera aceea legănată de Crăciun! Ca să fie sigur că nimerim poarta cea bună, cu vâsc și turtă dulce, Silviu mi-a ridicat la fileu o propunere-surpriză căreia nu i-am putut spune decât "Da, vreau să mergem!". Știa prea bine că nu îi puteam da alt răspuns la întrebarea: "Ce spui de cel mai popular târg de Crăciun din Europa care se desfășoară la Nurnberg?", așa că s-a amuzat teribil văzându-mi entuziasmul de copil mare și sticlirile din ochi atunci când a început să îmi dea mai multe detalii. 

"Nurnberg este al doilea nume de referință din landul Bavaria, după Munchen, având o jumătate de milion de locuitori. Se întinde pe ambele părți ale râului Pegnitz pe o lungime de 14 km, această apă curgătoare izvorând la 80 km la nord-est. Istoria acestei așezări este legată de conducătorii Imperiului Roman, care au ales construcția unei cetăți lângă râul Pegnitz și au atestat-o documentar în anul 1050 cu denumirea Nourenberg ("deal stâncos") prin împăratul Heinrich al III-lea. Asigurând granițele dintre Saxonia, Bavaria, Franconia de est și Boemia, teritoriul s-a dezvoltat rapid într-un târg liber. Perioada dintre anii 1470-1530 este considerată perioada apogeului în dezvoltarea orașului Nurnberg datorita meșteșugarilor și a locației care favoriza comercializarea bunurilor chiar din mijlocul Europei.

Epoca industrială a secolului al XIX-lea a transformat Nurnberg-ul într-un centru de calibru, în 1835 între oraș și localitatea învecinată Furth circulând primul tren feroviar din Germania, pentru servicii de transport de pasageri. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a descoperit Rauschgold ("foița de aur"), reprezentând foi extrem de subțiri de alamă. În timpul celui de-al doilea război mondial Nurnberg-ul a suferit atacuri intense, iar la 2 ianuarie 1945 centrul vechi al orașului a fost distrus aproape în întregime. În cele patru zile de luptă finală din aprilie 1945 distrugerile au continuat, iar după război au existat propuneri de abandonare a poziției vechi a orașului și de reconstrucție în altă parte. Acestea nu au fost luate total în considerație, căci vechiul are amprenta istoriei și transmite un anumit mesaj al ei care nu trebuie în niciun caz uitat."

ALTSTADT (Orașul Vechi) s-a aflat în centrul atenției scurtei noastre peregrinări prin Nurnberg, pentru că am părăsit zona cu blocuri și hoteluri, am traversat o intersecție mare și am dat spre un oraș medieval înconjurat de ziduri, cu alei largi, traversat de râul Pegnitz. Zidurile s-au păstrat în mare parte intacte, așa cum au fost construite în secolele XIV-XV și refortificate în secolele XVI-XVII, având 5 km în lungime și cinci porți: Laufer, Spittler, Frauen, Neu si Tiergärtner Tor. Casele bavareze (cea mai cunoscută este cea în care a locuit artistul Albrecht Durer), conacele patriciene, podurile dublate de legături pietruite între locuințele de pe maluri ne-au încântat pașii de călători care veniseră fără prea multe teme făcute, mizând pe ceea ce scoate la iveală tactica "Hai la stânga, hai la dreapta!". Așa am dat peste KETTENSTEG, primul pod suspendat din Nurnberg, făcut din fier și instalat peste râul Pegnitz în 1842!

Unele din primele locuri peste care am dat imediat ce am intrat în zona de oraș vechi au fost un turn cu ceas și FÂNTÂNA EHEKARUSSELL, fabricată din marmură și bronz. Prin sculpturile incluse în scenele fântânii ni se prezenta într-o manieră dulce-amară toate etapele unei căsnicii, de la dragostea plină de pasiune de la început până la patul de moarte. Aceasta a fost construită între anii 1977-1981 de sculptorul Jürgen Weber, care s-a inspirat dintr-o poezie a lui Hans Sachs dedicată soției sale. Cele șase cadre conduceau spre figura poetului situată pe un piedestal, friza cu ușurință un realism crud-ironic, încântând și incitând mintea trecătorilor, care se opreau inevitabil să facă poze din mai multe unghiuri.

În ELISABETHKIRCHE am intrat din curiozitate și mânată de dorința de mă încălzi! Silviu făcea poze de zor la piață, pe mine mă luase oleacă frigul de braț și, cum vedeam omuleți intrând în biserică, mi-am spus că nu se poate să nu găsesc o felie de căldurică. Am rămas mută la propriu și la figurat! Înăuntru se desfășura un fel de slujbă de dimineață, se cânta liniștit, omuleții din parohie erau invitați de către pastor să citească rugăciuni, era ordine și un calm odihnitor te lua repede în primire. Biserica imensă era dominată de un dom de 50 metri, iar stilul său neo-clasic fusese grav deteriorat în timpul celui de-al doilea război mondial și a necesitat reconstrucții serioase. La început, pe locul actualei biserici a fost doar o capelă a ordinului cavalerilor germani, dar, după ce aceasta a fost demolată în 1785, s-a ridicat actuala construcție. Și pe Silviu l-au impresionat simplitatea, atmosfera, dimensiunile, coloanele de marmură roz și cele 12 sculpturi ale apostolilor care flancau piciorul domului, iar el nu se lasă așa de ușor încântat de biserici!

Cu tactica noastră de a lăsa orașul să ni se descopere, lipsiți de hartă sau de o listă cu obiective, am dat peste HENKERSTEG și WEINSTADEL. Podul de lemn (Henkersteg sau Hangman's Bridge) a fost construit în 1457 și a primit acest nume din cauza faptului că la un capăt al său se afla turnul în care locuia cel responsabil cu spânzurarea criminalilor din cetate. Acesta era nevoit să trăiască la marginea comunității pentru că munca lui nu era văzută drept una respectuoasă, iar cetățenii evitau orice fel de contact cu el. Mentalitatea s-a schimbat odată cu venirea Iluminismului! Henkersteg lega insula Trödelmarkt cu zona dominată de Catedrala Sfântul Laurențiu, dar inundațiile din 1595 l-au rupt și o reconstrucție mai solidă, cu un acoperiș, a fost necesară. Din anul 2000 podul a fost inclus în Nurnberg's Historic Mile, un fel de coloană vertebrală istorică esențială a orașului. Weinstadel era cea mai veche construcție publică din Nurnberg, fiind construită în 1448 ca o casă de dormit pentru leproșii cărora li se permitea să petreacă trei zile în oraș pe timpul Săptămânii Sfinte. Am admirat priveliștea de pe o parte pe cealaltă și ne-am imaginat cum arată malurile într-o zi senină de vară, căci una mohorâtă de decembrie nu făcea dreptate frumuseții locului!

Printre mastodonții bisericești din Nurnberg se afla și LORENZKIRCHE sau Biserica Sfântul Laurențiu. "Construită între secolele XIII-XV, a suferit grave avarieri în timpul celui de-al doilea război mondial și a fost ulterior refăcută, pentru că este una dintre cele mai proeminente biserici ale Bisericii Luterane Evanghelicale din Bavaria. Construcția ei a început în 1250, stilul arhitectural în care au fost efectuate lucrările fiind cel gotic. Naosul a fost finalizat în 1400, iar lucrările la cor au început abia în 1439. Cele două turnuri înalte de 80 de metri au fost finalizate odată cu corul și cu altarul, în 1477, când biserica de tip hală a fost terminată. Arhitectura și, mai ales, fațada vestică flancată de cele două turnuri sunt similare cu cele ale Bisericii Sfântul Sebald din Nurnberg, iar hramul ei îl reprezintă pe unul dintre martirii Romei."

Încet, încet, am ajuns în inima Nurnberg-ului, în HAUPTMARKT, unde se aflau FRAUENKIRCHE (Biserica Fecioarei Maria) și SCHOENER BRUNNEN (Fântâna Frumoasă). Lăcașul de cult se afla în partea de est a pieței principale din Nurnberg și era un exemplu deosebit de arhitectură gotică, ridicată la ordinul împăratului Carol al V-lea, între 1352-1362. Ceasul de pe fațada ei a fost fabricat în 1509 și ne-a oferit un spectacol asemănător celui dat de fratele său din Praga: cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Roman ieșeau din orologiu în fiecare amiază pentru a face plecăciuni împăratului Carol al IV-lea. Localnicii numeau acest spectacol "Mannleinlaufen", adică "Alergarea omuleților", iar cei șapte electori erau, conform unui decret regal, arhiepiscopii de Mainz, Koln și Trier, precum și regele Boemiei, contele Palatin de Rhin, ducele Saxoniei și Margraful de Brandenburg. Ei îl alegeau pe noul rege și acesta trebuia să țină prima sa dietă imperială (Reichstag) în Nurnberg. Pentru că biserica avea turnuri cu scări și ni se permitea accesul până pe balcon, desigur că voiam să văd și panorama de zi asupra pieței, așa că Silviu a trebuit să îndure din nou chinul de a urca escaleras! Nu a regretat, ci doar a bombănit hazliu cum face de fiecare dată!

Din balconul Bisericii Fecioarei Maria se vedea HAUPTMARKT în toată foiala specifică momentului. În dreapta ei se înălța SHOENER BRUNNEN, o fântână frumos decorată ce înfățișa lumea Imperiului Roman. "Construcția ridicată în 1395 avea 17 metri și îți atrăgea privirea prin poleiala și aglomerația de detalii. Se presupune că ar fi fost făcută de către maistrul Heinrich Beheim din familia Parler, cea care a construit Catedrala Sfântul Vitus din Praga. Coloana centrală era înconjurată de 40 de figuri, aranjate pe patru niveluri. Pe rândul de la bază erau reprezentate cele șapte arte, împreună cu Filosofia. Urmau cei patru evangheliști și cei patru părinți ai bisericii, apoi cei șapte electori și cei trei eroi ai antichității: Hector, Alexandru și Caesar. Tot în acest rând erau situate patru personaje din Vechiul Testament și trei dintre eroii occidentali: Regele Arthur, Charlemagne și Godfrey de Bouillon. Deasupra, Moise și cei șapte profeți din Vechiul Testament încheiau galeria de personaje biblice, antice și mitologice." Figurile aurite și feroneria deosebită determina mulți trecători să dea ocol fântânii de mai multe ori. Și...mai era și superstiția: dacă trăgeai de un inel aurit atașat de ea și îți puneai o dorință erau mari șanse să se îndeplinească!

Târgul de Crăciun din acest oraş medieval, CHRISTKINDLESMARKT, este considerat cel mai popular târg european de iarnă care se deschide în vinerea de dinainte de cea de-a patra duminică dinaintea Crăciunului, când localnici şi turişti se adună în Piaţa Principală din oraşul vechi pentru a privi festivităţile de deschidere a celor 180 de standuri decorate de sărbătoare. Am aflat că târgul se organiza încă din 1628 şi era faimos pentru frumoasele jucării din lemn lucrate manual şi pentru delicioşii cârnaţi Nurnberg Bratwurst, pentru vinul fiert şi turta dulce cu miere. Căsuţe de lemn împodobite cu materiale albe şi roşii îşi prezentau tuturor trecătorilor produsele tradiţionale: turtă dulce aromată, patiserie, dulciuri, decoraţiuni de Crăciun, lumânări, jucării şi tot felul de produse de artizanat, dar şi Nurnberg Plum People, amuzantele figurinele făcute din fructe confiate. Eram total vrăjiți, nu știam de ce anume să ne săturăm mai întâi, așa că am luat aleile la rând și am stat ore întregi mirându-ne și arătându-ne unul altuia ce descoperiri făceam. La fiecare capăt de alee luam câte o cană de vin fiert ca să ne încălzim! Cele mai frumoase momente la Târgul de Crăciun se petreceau seara, desigur, când miile de luminiţe făceau atmosfera și forfota mult mai dinamice şi frigul te tenta - de nenumărate ori! - să bei o cană mare de Gluhwein, vin fiert. Noi nu ne-am abătut de la tradiția locului, ci am tot gustat din îmbietorul vin aromat cu scorțișoară și piper!

Gluhwein-ul se dădea într-o cană personalizată și, dacă voiai să rămâi cu cana, nu o mai duceai înapoi. Dacă nu erai interesat să o păstrezi, atunci o returnai și ți se dădeau înapoi 2 euro din cât ai plătit pentru vin. Noi ne-am păstrat două căni roșii sub formă de ciuboțele din care am savurat un vin roșu de nota 10 (cred că era a patra tură!) și apoi am mers să gustăm și cârnaţii Nurnberg Bratwurst!

Cât despre turta dulce...în Evul Mediu Nurnberg era cunoscut drept un centru al acestei delicatese datorită situării lui geografice. Fiind un nod comercial important, mirodenii precum scorțișoara, cuișoarele și anasonul ajungeau cu ușurință în zonă. Climatul regional ideal pentru apicultură a avut și el un rol important și i-a determinat pe brutarii din Nurnberg să își condimenteze rețetele tradiționale încă din anul 1300. Toată această înnădire de circumstanțe a pus bazele tradiției turtei dulci, care a fost înregistrată mai exact în 1395. Turta dulce poate fi de mai multe forme și mărimi, iar ingredientele nu sunt secrete: de la prima referire într-un manuscript franconian din secolul al XIV-lea, această prăjitură a fost făcută din ouă, făină, miere, diferite alune și nuci, marzipan, coajă de portocală și alte mirodenii. Compoziția exactă a unui aluat de turtă dulce a rămas totuși un secret bine păstrat, dar noi ne-am înfruptat bine de tot din rezultatele lui!

Am lăsat la urmă SEBALDUSKIRCHE (Biserica Sfîntul Sebald), care se în piața Albrecht-Durer-Platz, în fața primăriei vechi. Aceasta era cea mai veche biserică din oraș și una dintre cele două mari biserici medievale din Nurnberg, alături de Biserica Sfântul Laurențiu. În interiorul ei era înmormântat sfântul patron al orașului, misionarul călugăr Sebaldus din secolul al VIII-lea. Construcția ei a început în stil romanic în 1225 și a fost finalizată în  1275, iar în secolul al XIV-lea a început reconstrucția în stil gotic: au fost extinse culoarele și înălțate turlele între 1309-1345, apoi corul și altarul, lucrările finalizându-se în 1379. A rezultat o mare biserică gotică, de tip hală, cu două turle și, deși inițial a fost romano-catolică, a devenit luterană în urma Reformei din secolul al XVI-lea. 
A suferit daune majore în timpul celui de-al doilea război mondial, dar a fost restaurată ulterior. Noi am găsit o expoziție cu imagini alb-negru înfiorătoare prezentând dărâmăturile care rămăseseră din biserică și sub fiecare fotografie se aflau citate care traduceau stările oamenilor încercați de război, efortul ridicării din cenușă, instigarea la pace și la rezolvarea tensiunilor fără apelare la violență. Erau meditații interogative legate de viață, speranță, Dumnezeu, trecut, omenire, de nevoia de a lua de la capăt! 

"Peace - what is peace?
That we can go through the ruins
without fear of bombs?
That the sun warms people and stone
as if nothing happened?
That the horror is already beginning
to belong to the past?

A house of God becomes its own sepulchre.

Broken the altars in the lofty choir.

Crushed the culture of centuries.

Would it not be most sensible
to tear the whole thing down?

The desert of ruins still streches out endlessly.

But one roof stand.

The others will follow.

17 december 1992: 100.000 citizens carrying burning candles form a circle around the heart of the city. The seed of violence must never germinate again in our country!"

DERAG LIVINGOTEL MAXIMILIAN a fost casa noastră din Nurnberg, Silviu uimindu-mă și de data aceasta cu abilitatea sa de a adulmeca locuri de cazare aparte. Apartamentul nostru a avut o cameră mică pe post de living, o chicinetă pe hol, față în față cu dulapul de haine, iar pe scări se ajungea la etaj unde erau amenajate dormitorul cu un pat păzit de un televizor și un birou pentru calculator sau alte treburi. Totul era aranjat cu mult bun-gust și cu o economie maximă de spațiu, dar nu te simțeai claustrat, puteai respira în voia cea bună. Balconul îți oferea și aer proaspăt din plin pentru acest lucru! A fost una din cele mai interesante căsuțe temporare în care am fost împreună și ne-am propus să revenim cândva, în viitor!

Scurtul timp în Nurnberg nea introdus în atmosfera de Crăciun, aveam geanta plină de suveniruri dulci și eram pregătiți să ne petrecem sărbătorile în liniște, împreună, bucurându-ne unul de celălalt, de ceea ce viața ne oferea cu dărnicie. Făceam deja repetiția de recunoștință pentru omuleții dragi de-acasă, pentru sănătate, pentru un an plin, pentru călătorii și orizonturi noi atinse, pentru bune și mai puțin (puține) bune!