După încheierea vizitei de Proiect Comenius din Levice rămăseseră câteva zile până la întoarcerea în ţară, aşa că am decis să le petrecem în eleganta şi discreta Viena. O primă opţiune fusese Bratislava, dar nu ne sincronizam prea bine cu ora de plecare spre aeroport pe 3 martie, dacă am fi rămas acolo, şi, în plus, Viena avea un farmec aparte, te trăgea de guler, îţi ridica fularul peste nas, te îmbia la plimbare, era ca o ţinere caldă de mână, ca un labirint de clasic, ordonat, semeţ. Rafinament multiplu.
Mai fusesem în Viena o dată, în 2009, dar e un oraş pe care nu îl poţi epuiza nici în 10 vizite, darămite în câteva treceri. Oricum, voi reveni în viitorul apropiat şi voi mai tăia o felie pentru savurare! De data aceasta, după ce am salutat locuri văzute deja - Catedrala Sfântul Ştefan, Opera, Hofburg - ne-am concentrat asupra unei biserici mai îndepărtate de zona aglomerată a centrului: KARLSKIRCHE. În anul 1713, Viena a fost lovită de ciumă, iar Împăratul Karl al VI-lea a făcut un jurământ de a construi o biserică dacă Viena va scăpa de acea boală cumplită. În anul 1715 rugăciunile i-au fost ascultate, iar construcţia bisericii a început, ea fiind terminată 22 de ani mai târziu, în anul 1737. Ce este aşa interesant la ea? Un amestec insolit şi echilibrat de elemente arhitectonice: arcadele (greceşti), coloanele (romane), iar domurile şi turnurile sunt incluse în perioada barocă. Panorma: aici.
Forma bisericii nu a mai fost copiată şi este privită ca pe o curiozitate arhitecturală. I se dă acordă un interes mai mare printre celelalte biserici baroce din Austria datorită acelor două coloane inspirate din Columna lui Traian din Roma, iar interiorul este copleşitor prin deschiderea pe verticală şi prin luminozitate. Am crezut că toată schelăria este pentru renovări, dar aveam să descoperim un lift care te urca pană aproape de cupola centrală, coborai pe o platformă şi urcai până în vârf, putând observa pictura de aproape şi având acces la o privelişte asupra oraşului. Excelentă idee!
CENTIMETER a fost un loc delicios, la propriu şi la figurat! Este un restaurant situat aproape de Mariahilferstrase, principala stradă comercială a Vienei, soră cu Rue Rivoli din Paris şi cu Via del Corso de la Roma. Afară şi înăuntru am găsit un specific evidenţiat în denumire: măsurile, gradaţiile, centimetrii se aflau peste tot, de la meniuri, la postere şi detalii, precum şi la...halbele de bere, desigur! A început să îmi placă genul acesta de localuri discrete şi purtătoare de o idee trăznită, au un farmec deosebit, eşti servit cu o felie de imaginaţie până să te bucuri de mâncare şi de băutură sau descoperi lucruri simple şi deştepte, aşa cum am găsit într-un restaurant din Neustift, în ianuarie, când Ioana, ştrumfa de 8 ani, a primit o hârtie cu desene animate (pe spate avea meniul pentru copii) şi o cană de creioane colorate pentru a desena până venea mâncarea comandată! Aşa da: timp petrecut cu folos!
FIGLMULLER se afla aproape de altă zonă circulată, între nişte clădiri, retras, aşteptând ca cei care îl caută să îl dorească într-adevăr pentru a ajunge la detaliile lui verzi. Aici am servit schnitzel vienez gigant, după cum se poate vedea, mi-a plăcut foarte mult salata şi vinul a fost numai bun să îmi încălzesc inima. Masă lângă masă, om lângă om, aglomeraţie, clienţi care aşteptau afară să se elibereze locuri, servire rapidă şi multă omenie: servicii austriece pe măsură, ce pot spune mai mult!
Am hălăduit mult pe străzi, chiar dacă era destul de frig şi cam tremuram din cauza asta. Totul curat, multe zone se aflau în renovare, în consolidare, în expansiune, destul de mult şantier pentru aşa o capitală, dar acest fapt atestă că lucrurile evoluează, se adaptează cerinţelor oraşului, fără a i se răpi din farmecul pentru care este renumit. De la Centimeter în drum spre casă am trecut prin poarta de la Hofburg, am văzut cum arată noaptea toată zona de pe lângă muzee, am respirat locurile fără aglomeraţie, am apreciat arhitectura şi eleganţa, am colindat şi prin magazine şi mi-am sublimat părerea bună despre această ţară. Comentariile comparative sunt de prisos! Cel mai bine este să te bucuri şi să nu te mai amărăşti cu nicio comparaţie: e mai sănătos şi nu îţi sabotezi starea de bine!
Mai fusesem în Viena o dată, în 2009, dar e un oraş pe care nu îl poţi epuiza nici în 10 vizite, darămite în câteva treceri. Oricum, voi reveni în viitorul apropiat şi voi mai tăia o felie pentru savurare! De data aceasta, după ce am salutat locuri văzute deja - Catedrala Sfântul Ştefan, Opera, Hofburg - ne-am concentrat asupra unei biserici mai îndepărtate de zona aglomerată a centrului: KARLSKIRCHE. În anul 1713, Viena a fost lovită de ciumă, iar Împăratul Karl al VI-lea a făcut un jurământ de a construi o biserică dacă Viena va scăpa de acea boală cumplită. În anul 1715 rugăciunile i-au fost ascultate, iar construcţia bisericii a început, ea fiind terminată 22 de ani mai târziu, în anul 1737. Ce este aşa interesant la ea? Un amestec insolit şi echilibrat de elemente arhitectonice: arcadele (greceşti), coloanele (romane), iar domurile şi turnurile sunt incluse în perioada barocă. Panorma: aici.
Forma bisericii nu a mai fost copiată şi este privită ca pe o curiozitate arhitecturală. I se dă acordă un interes mai mare printre celelalte biserici baroce din Austria datorită acelor două coloane inspirate din Columna lui Traian din Roma, iar interiorul este copleşitor prin deschiderea pe verticală şi prin luminozitate. Am crezut că toată schelăria este pentru renovări, dar aveam să descoperim un lift care te urca pană aproape de cupola centrală, coborai pe o platformă şi urcai până în vârf, putând observa pictura de aproape şi având acces la o privelişte asupra oraşului. Excelentă idee!
CENTIMETER a fost un loc delicios, la propriu şi la figurat! Este un restaurant situat aproape de Mariahilferstrase, principala stradă comercială a Vienei, soră cu Rue Rivoli din Paris şi cu Via del Corso de la Roma. Afară şi înăuntru am găsit un specific evidenţiat în denumire: măsurile, gradaţiile, centimetrii se aflau peste tot, de la meniuri, la postere şi detalii, precum şi la...halbele de bere, desigur! A început să îmi placă genul acesta de localuri discrete şi purtătoare de o idee trăznită, au un farmec deosebit, eşti servit cu o felie de imaginaţie până să te bucuri de mâncare şi de băutură sau descoperi lucruri simple şi deştepte, aşa cum am găsit într-un restaurant din Neustift, în ianuarie, când Ioana, ştrumfa de 8 ani, a primit o hârtie cu desene animate (pe spate avea meniul pentru copii) şi o cană de creioane colorate pentru a desena până venea mâncarea comandată! Aşa da: timp petrecut cu folos!
FIGLMULLER se afla aproape de altă zonă circulată, între nişte clădiri, retras, aşteptând ca cei care îl caută să îl dorească într-adevăr pentru a ajunge la detaliile lui verzi. Aici am servit schnitzel vienez gigant, după cum se poate vedea, mi-a plăcut foarte mult salata şi vinul a fost numai bun să îmi încălzesc inima. Masă lângă masă, om lângă om, aglomeraţie, clienţi care aşteptau afară să se elibereze locuri, servire rapidă şi multă omenie: servicii austriece pe măsură, ce pot spune mai mult!
Am hălăduit mult pe străzi, chiar dacă era destul de frig şi cam tremuram din cauza asta. Totul curat, multe zone se aflau în renovare, în consolidare, în expansiune, destul de mult şantier pentru aşa o capitală, dar acest fapt atestă că lucrurile evoluează, se adaptează cerinţelor oraşului, fără a i se răpi din farmecul pentru care este renumit. De la Centimeter în drum spre casă am trecut prin poarta de la Hofburg, am văzut cum arată noaptea toată zona de pe lângă muzee, am respirat locurile fără aglomeraţie, am apreciat arhitectura şi eleganţa, am colindat şi prin magazine şi mi-am sublimat părerea bună despre această ţară. Comentariile comparative sunt de prisos! Cel mai bine este să te bucuri şi să nu te mai amărăşti cu nicio comparaţie: e mai sănătos şi nu îţi sabotezi starea de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu